Aşa s-a născut Ciobănescul Românesc Carpatin (I)
Editia: 168 (1029) din 2008-07-07
Autor: Ing. Deak Andrei Petru

Romanian Sheepdog

Câinele este primul animal care s-a lăsat domesticit de om, rămânându-i pentru totdeauna prieten credincios.
De-a lungul timpului au fost avansate diferite teorii privind originea câinelui. Dintre canide, cele mai apropiate rude ale câinelui care au supravieţuit erelor geologice, întâlnite şi astăzi sunt Lupul - Canis lupus, şacalul - Canis aureus şi Vulpea - Vulpes vulpes. Fiecare dintre aceste specii, precum şi altele (ex. hiena) au fost considerate la un moment dat ca potenţial strămoş al câinelui domestic. La ora actuală, cea mai plauzibilă şi susţinută de dovezi materiale este teoria descendenţei din lup. Câinele şi lupul au comportament şi caracter asemănător, simţ ierarhic, compatibilitate genetică şi biologică. Cel mai vechi câine domesticit – Canis fam.Putiatini – a trăit acum 18 mii de ani şi era utilizat pentru pază şi la prinderea vânatului. Din această primă formă domestică au derivat ulterior alte 4 tipuri, dintre care amintim pe Canis matris optime, care a trăit în epoca bronzului şi care este considerat strămoşul câinilor ciobăneşti actuali.
În zona muntoasă a Carpaţilor, ocupaţia de bază a oamenilor a fost din timpuri străvechi creşterea animalelor, îndeletnicire care nu se putea realiza fără existenţa câinilor ciobăneşti, care să apere turma de prădători. Astfel s-a dezvoltat, în jurul lanţului Carpatic, o rasă de câini, selecţionată de către crescătorii de animale, în special în funcţie de calităţile sale de lucru. Era nevoie de un câine puternic şi agil, capabil să se bată cu lupul şi râsul, de un câine rapid, energic, în stare să ţină pe loc ursul sau mistreţul, un câine rezistent, capabil de efort susţinut. Era nevoie de un câine cu un simţ olfactiv şi un auz deosebit, capabil să simtă sălbăticiunea de la mare distanţă, un câine care să reacţioneze rapid la cel mai mic semn. Toate aceste calităţi le-a îndeplinit Ciobănescul Românesc Carpatin. Ciobănescul Carpatin este produsul încrucişărilor dintre strămoşul comun al epocii de bronz şi lupul de talie mare care a trăit în nordul Europei.
Asemănarea cu lupul este frumos descrisă de către Dr. G. Moldoveanu în articolul intitulat „Cânele ciobănesc român” publicat în 1937 în revista „Carpaţii”. Revista „Carpaţii” era o publicaţie clujeană, mult apreciată, care apărea lunar, încă din 1932 şi trata subiecte legate de vânătoare, pescuit şi chinologie. Din articolul semnat de cunoscutul chinolog al vremii, cităm: „Câinele ciobănesc carpatin este mai masiv, mai puternic şi în acelaşi timp, prin fire, mai apropiat de lup. Privirea şi atitudinea lui, care în momente de furie au în ele ceva de fiară, se mai explică însă şi prin felul său de viaţă, departe de societatea omenească şi în veşnică ceartă cu jivinele dornice de prădăciuni.
Singur păstorul i-a cunoscut blândeţea şi i-a simţit devotamentul, curajul şi voinicia. Santinelă neclintită şi păzitor neobosit al turmei, el nu a căutat decât prilej de recunoştinţă aceluia cu care a împărţit codrul de mămăligă. Între stăpân şi slugă s-a întreţesut pe încetul acel ataşament, explicabil numai între fiinţele care-şi duc la un loc viaţa, pribegind pe aceleaşi meleaguri, suferind ori bucurându-se împreună şi simţind deopotrivă fiorii aceloraşi primejdii. Pentru o vorbă bună, el (ciobănescul carpatin) ştie iubi tot aşa cum, transformat în fiară, se prăvăleşte cu toată furia asupra duşmanului, care-i ştie îndrăzneala şi de multe ori îi fereşte potrivnicia.”
Autor: Ing. Deak Andrei Petru


Reproducerea parţială sau integrală, prin orice mijloace, a materialelor prezentate,
fără acordul scris al administratorilor, este interzisă
.
© 2005-2011 Designed by Claude